Printeaza Pagina

Supravegherea pieţei

 

Principiile supravegherii pieţei

  • Supravegherea pieţei este un instrument esenţial pentru punerea în aplicare a directivelor Noii Abordări a armonizării tehnice în Uniunea Europeană.
  • Supravegherea pieţei reprezintă o competenţă naţională.
  • Scopul supravegherii pieţei este de a se asigura că prevederile directivelor sunt uniform aplicate în cadrul Uniunii Europene. Cetăţenii sunt îndreptăţiţi la un nivel echivalent de protecţie în cadrul pieţei unice, indiferent de originea produsului. În plus, supravegherea pieţei este importantă pentru interesele operatorilor economici, pentru că îi ajută să elimine competiţia neloială.
  • Statele Membre trebuie să desemneze sau să instituie autorităţile responsabile pentru supravegherea pieţei. Aceste autorităţi trebuie să deţină resursele necesare şi puterea/ autoritatea pentru activităţile de supraveghere, să asigure competenţa tehnică şi integritatea profesională a personalului lor şi să acţioneze într-un mod independent şi nediscriminatoriu, respectând principiul proporţionalităţii.
  • Organismele notificate trebuie, din principiu, excluse de la responsabilitatea activităţilor de supraveghere a pieţei, pentru a se evita conflictele de interese.

Activităţile de supraveghere a pieţei

Supravegherea pieţei presupune două etape principale:

  • autorităţile naţionale de supraveghere trebuie să monitorizeze dacă produsele introduse pe piaţă corespund prevederilor legislaţiei naţionale aplicabile care transpune directivele Noii Abordări şi
  • după aceea, dacă este necesar, acestea trebuie să ia măsuri pentru îndeplinirea conformităţii.

Declaraţia UE de conformitate (DoC) şi documentaţia tehnică furnizează autorităţii de supraveghere a pieţei informaţiile necesare despre produs.

Hotărârea Guvernului nr. 740/2016 din 5 octombrie 2016 privind punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio, care transpune în legislaţia din România Directiva 2014/53/UE (Directiva RED), constituie cadrul legal pentru ANCOM și ANPC în ceea ce priveşte activitatea de supraveghere a pieţei.

În România, ANCOM și ANPC sunt instituţiile care au responsabilitatea aplicării legislaţiei în vigoare din domeniul echipamentelor radio și sunt instituţiile responsabile pentru activităţile de supraveghere și control a pieţei echipamentelor radio. Activitatea de supraveghere și control a ANCOM privește conformitatea echipamentelor radio puse la dispoziție pe piață și a celor aparținând utilizatorilor finali–persoane juridice. Activitatea de supraveghere și control a ANPC privește doar conformitatea echipamentelor radio aparținând consumatorilor (utilizatori finali–persoane fizice).

Supravegherea pieţei, inspectarea echipamentelor radio şi monitorizarea spectrului oferă informaţii cu privire la utilizarea adecvată a spectrului radio. Fiecare dintre aceste activităţi are obiective specifice. Cu toate acestea, există un obiectiv global, iar datorită implementării Directivei 2014/53/UE, aceste elemente au devenit din ce în ce mai strâns legate unele de altele. De exemplu, informaţiile obţinute la inspectarea echipamentelor radio şi la monitorizarea spectrului de radiofrecvenţe pot alcătui o bază pentru analizarea pieţei şi pentru planificarea activităţilor de supraveghere a pieţei.

Așa cum s-a menționat mai sus, supravegherea pieţei se încadrează la măsurile pentru care se aplică principiul de subsidiaritate – cu alte cuvinte, este o problemă naţională.

Ghidul albastru al Comisiei Europene oferă, printre altele, o prezentare generală a principiilor de supraveghere a pieţei şi a responsabilităţilor statelor membre ale UE.

De asemenea, în data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Regulamentul (CE) nr.765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce privește comercializarea produselor.

Ulterior, prin publicarea Regulamentului (UE) 2019/1020 al Parlamentului European şi al Consiliului privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011, au fost eliminate multe dintre articole Regulamentului (CE) nr. 765/2008, au fost aduse o serie de modificări articolelor rămase, iar titlul fost modificat. Cea mai relevantă modificare din punctul de vedere al domeniului supravegherii pieței echipamentelor a fost eliminarea întregului Capitol III “Cadrul de supraveghere a pieţei comunitare şi controale privind produsele care intră pe piaţa comunitară”, care trata aspectele legate de domeniul de aplicare, cadrul de supraveghere a pieței comunitare, riscuri, măsuri restrictive, schimburi de informații, controale privind produsele care intră pe piața comunitară și principii de cooperare, și care acum intră în aria de aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1020.

Un alt instrument util este ghidul intitulat Bune practici pentru supravegherea pieței, publicat de Comisia Europeană în luna ianuarie 2017. Acesta este un document de orientare, conceput pentru a contribui la facilitarea supravegherii transfrontaliere eficace a pieței și pentru a oferi o înțelegere comună a procedurilor prevăzute în legislația UE aplicabilă, asigurând o abordare coerentă a supravegherii pieței la nivel european.

 

Măsuri corective în caz de nonconformitate

În capitolul 7 din Ghidul albastru este prezentată abordarea măsurilor corective, ca parte a controalelor efectuate de autoritățile de supraveghere a pieței.

Operatorii economici au obligația clară de a coopera cu autoritățile naționale de supraveghere a pieței și de a lua măsuri corective, atunci când acestea sunt necesare.

Autoritățile naționale de supraveghere a pieței trebuie să ia măsuri corespunzătoare și proporționale pentru a se asigura că produsele nesigure sau produsele care, din orice alt motiv, nu sunt conforme cu cerințele aplicabile stabilite în legislația de armonizare a Uniunii sunt împiedicate să intre pe piață sau retrase de pe piață și, în cazul încălcării cerințelor legislative, au competența de a aplica sancțiuni adecvate, proporționale cu încălcările comise și, în special în cazul încălcărilor grave sau repetate, cu efect disuasiv.

Neconformitatea cu cerințele esențiale trebuie considerată, în general, o neconformitate substanțială, deoarece acest lucru poate face ca produsul să prezinte un risc potențial sau real pentru sănătatea și siguranța persoanelor sau pentru orice alt aspect legat de interesul public.

În primul rând, în cadrul procedurii care trebuie urmată atunci când un produs nu este conform sau când un produs conform prezintă totuși un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau pentru orice alt aspect legat de protecția interesului public, este dialogul cu operatorul economic relevant (în afară de cazul unei urgențe determinate de considerente de sănătate, siguranță sau alte considerente de interes public):

Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să contacteze mai întâi operatorul economic relevant, informându-l cu privire la constatări și oferindu-i posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere.

În al doilea rând, este vorba de implicarea persoanei responsabile, care trebuie să îndeplinească conformitatea în mod voluntar:

Autoritățile solicită operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul. Măsurile posibile variază de la rectificarea neconformității formale la retragerea sau rechemarea produselor, trebuie să fie proporționale cu gradul de risc sau de neconformitate, iar impactul asupra liberei circulații a produselor nu poate să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de supraveghere a pieței. În cazul unui risc grav, se poate aplica o abordare diferită.

Operatorii economici trebuie să se asigure că măsurile corective sunt luate în întreaga UE. În cazul în care neconformitatea sau riscul se referă numai la o parte dintr-o serie de produse fabricate care pot fi identificate în mod fiabil, trebuie abordată numai acea parte. În cazul în care există îndoieli fie cu privire la limitarea riscului la o anumită parte, fie cu privire la identificarea fiabilă a părții respective, măsura corectivă ar trebui să vizeze toate produsele/seriile. În cazul în care se confirmă o eroare punctuală, limitată la teritoriul statului membru care a constatat neconformitatea, nu se impune luarea unor măsuri în întreaga UE.

Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să verifice dacă s-au luat măsuri corective. Dacă un operator economic nu ia măsurile corective corespunzătoare în termenul prevăzut de o autoritate de supraveghere a pieței, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a interzice sau a limita punerea la dispoziție a produsului pe piețele naționale respective, pentru a retrage produsul de pe piața respectivă sau pentru a rechema produsul respectiv.

În al treilea rând, este vorba de măsuri de impunere a conformităţii care presupun activarea clauzei de salvgardare:

Produsele considerate neconforme într-un stat membru sunt, în general, prezumate a fi neconforme în întreaga UE. Coordonarea acțiunilor și cooperarea in cadrul acestora între autoritățile naționale sunt indispensabile pentru a se realiza o supraveghere eficace și coerentă a pieței interne.

În general, trebuie să se ia măsuri împotriva produselor considerate neconforme în întreaga UE, utilizându-se proceduri detaliate în cazul anumitor acte legislative de armonizare ale Uniunii care includ o clauză de salvgardare.

De asemenea, în secțiunea 7.6.2.4 din Ghidul albastru este prezentată abordarea privind produsele care sunt conforme, dar prezintă totuși un risc. Legislația de armonizare a Uniunii prevede, în general, posibilitatea luării de măsuri și impune luarea măsuri împotriva produselor care sunt conforme cu cerințele esențiale, dar care prezintă totuși un risc. Astfel, în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată că un produs, deși conform cu legislația aplicabilă de armonizare a Uniunii, prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau pentru alte aspecte legate de protecția interesului public, acestea trebuie să ia măsuri pentru a solicita operatorului economic să se asigure că produsul în cauză nu mai prezintă riscul respectiv, să îl recheme sau să îl retragă, în funcție de risc. De îndată ce o autoritate de supraveghere a pieței restricționează sau interzice libera circulație a unui produs în acest mod, statul membru în cauză trebuie să urmeze imediat procedura de informare a Comisiei și a celelorlalte state membre, justificându-și și motivându-și decizia.

 

Ordonanța Guvernului nr. 20/2023 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2019/1.020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.